Un bărbat a adoptat un câine fără stăpân. Peste câteva zile el nu și-a putut crede ochilor. Ce facea cainele:

Într-o zi John din New-York a ieșit la plimbare cu câinele său Demo. Pe stradă ei au întâlnit un pitbull terrier fără stăpân. Inițial lui John îi era frică de această rasă: câinele de luptă putea să-l rănească pe animalul lui de companie. Însă astfel de situații nu au avut loc — câinii s-au împrietenit imediat.

John a hotărât să ia câinele fără stăpân acasă, i-a dat numele Brinks și a început să-i caute alți stăpâni. Pitbull terrier-ul a devenit repede un membru al familiei și John a înțeles că îi va fi greu să se despartă de el. De fiecare dată, când Brinks era mulțumit, el zâmbea larg ca un om! John nu mai întâlnise un astfel de câine!

Datorită zâmbetului său strălucitor, Brinks a devenit vedeta Instagram-ului. Cei 21.000 de admiratori demonstrează acest lucru!

„Cel mai uimitor este că el mereu zâmbește. El zâmbește când îl mângâi, când te apropii de el dimineața, când doarme. În mașină, la soare sau lângă șemineu — acest câine este mereu fericit!” — povestește John.

S-au împlinit 12 ani, de când Brinks trăiește cu noua sa familie. Însă chiar și acum, fiind un gentleman respectabil, acest câine continuă să zâmbească.

Loading...

Zâmbetul acestui câine a topit inimile a câtorva mii de oameni. Brinks ne poate da tuturor o lecție despre cum trebuie să fim fericiți!

Povestea lui Zdreanţă, cel cu ochii de faianţă. Cum arăta în realitate câinele cel mai iubit de Arghezi şi unde este îngropat

Mărţişorul, casa superbă cu 20 de camere pe care Tudor Arghezi a construit-o în mai mult de zece ani, găzduia o vedetă în toată regula. Zdreanţă era cel mai cunoscut câine din curtea familiei Arghezi, dar şi cel mai iubit, după cum povestesc apropiaţii familiei.

Povestea Mărţişorului, aşa cum a fost botezată impunătoarea casă, a început în anul 1926, atunci când scriitorul a decis să cumpere vreo două hectare de teren chiar pe Dealul Piscului, cel mai înalt punct al Bucureştiului din acea vreme. A început să construiască, uşor-uşor, cameră după cameră şi întreaga construcţie a durat în jur de 12 ani.

„Mărţişorul e patria literaturii mele. De acolo au ieşit «Cuvinte potrivite» şi toate scrierile adunate acum într-o mulţime de volume, gîndite la o masă dintr-o cameră mică pe care mi-o rezervasem pentru reverie“, scria Tudor Arghezi. A creat într-o cameră mică, aranjată cu bun gust şi făcută special parcă pentru a-l îndemna pe marele scriitor să aştearnă pe hârtie litere care s-au transformat în opere de artă.

Zdreanţă, cel mai iubit câine al familiei
Curtea familiei Arghezi era plină de animale. O mulţime de căţei şi de pisici trăiau în ograda poetului. Evident, cel mai iubit câine al familiei era celebrul Zdreanţă, animalul căruia i-a dedicat şi celebra poezie. Deseori, plimbându-se pe domeniul pe care îl stăpânea, Tudor Arghezi vedea cum prin gardul casei sale se strecurau căţei sau pisici, iar poetul spunea râzând: „Măcar de-ar fi porci, să ne bucurăm de Crăciun“.

Astăzi, celebrul Zdreanţă se odihneşte, la fel ca stăpânii săi, în curtea Mărţişorului, aici unde, în urmă cu ani buni, era „stăpânul suprem al animalelor“.

Zdreanţă s-a născut pe 25 mai 1942 şi a trăit 16 ani, până în 1958. A fost îngropat în curtea casei familiei Arghezi, însă reprezentanţii Mărţişorului susţin că nu ştiu dacă celebrul căţel a fost îngropat chiar aici unde astăzi este amenajat mormântul său. „Înainte nu era obiceiul ca un animal să fie îngropat în faţa casei, aici unde se spune că ar fi îngropat Zdreanţă. Probabil a fost îngropat undeva în spatele curţii, dar aici au decis să amenajeze un fel de mormânt pentru el“, susţin reprezentanţii muzeului.

Loading...
DISTRIBUIȚI