Toată lumea alege să o consume primăvara, dar puțini știu ce e cu adevărat leurda. Mai mănânci vreodată această plantă?

Leurda, supranumită şi „usturoiul sălbatic”, datorită mirosului pe care îl emană, este unul dintre primii vestitori ai primăverii şi este o plantă extraordinar de sănătoasă, având efecte miraculoase asupra organismului nostru.

Tratează afecţiunile gastrointestinale

Având proprietăţi curative foarte puternice, leurdă este eficientă în tratarea indigestiei, insuficienţei biliare, a colicilor abdominali, balonării şi dizenteriei. De asemenea ajută la distrugerea viermilor intestinali.

Purifică organismul

Frunzele de leurdă sunt într-adevăr miraculoase, având proprietăţi depurative şi capacitatea de a purifică sângele, ficatul, stomacul şi intestinele.

Tratează afecţiunile sistemului nervos

Ajută la tratarea insomniei, stimulează capacitatea de memorare, combate momentele de lapsus, stările depresive şi stările de anxietate.

Ameliorează problemele renale

Pe lângă celelalte beneficii ale leurdei, această are şi capacitatea de a curăţa rinichii şi vezica urinară. Totodată elimina excesul de acid uric care este foarte dăunător bolnavilor de gută.

Tratează bolile respiratorii

În cazul afecţiunilor precum bronşita, tuberculoză pulmonară sau infecţii la nivelul căilor respiratorii superioare, cum ar fi gripa sau răceala, leurdă are efecte miraculoase şi este un remediu natural extrem de folositor. De asemenea ameliorează insuficientă respiratorie provocată de tuse.

Previne apariţia afecţiunilor la nivelul creierului

Leurdă consumată regulat poate duce la prevenirea bolii Alzheimer dar şi a demenţei. Mai mul decât atât, din pricina unor substanţe pe care le conţine ajută la sporirea activităţii creierului, stimulând memoria şi concentrarea.
Tratează reumatismul

Folosită extern are efecte miraculoase în combaterea reumatismului, iar cataplasmele cu frunze sunt cele indicate.

Vindecă rănile

Tot prin uz extern, leurda tratează efectiv eczemele, herpesul, rănile greu vindecabile, scrofuloza şi alte boli cronice de piele. Pentru furunculi se pot folosi cataplasmele cu frunze de leurdă.

Tratează afecţiunile cardiovasculare

Ajută la curăţarea sângelui de substanţele toxice, reduce hipertensiunea arterială, scade nivelul colesterolului şi previne accidentele vasculare.

Înlătură efectele fumatului

Leurda este benefică şi în cazul fumatului deoarece poate înlătura efectele nocive ale nicotinei din organism, potrivit kudika.ro.

Citeste si: Beneficiile miraculoase ale hreanului asupra sănătății

Este o plantă cu totul specială, aflată la limita dintre sălbatic şi domestic. Ce înseamnă aceasta? Că, pe de o parte, este foarte bogată în nutrienţi, la fel ca legumele cultivate, iar pe de altă parte, că are o rezistenţă cu totul ieşită din comun, asemeni buruienilor.

Chiar acum, când natura pare îngheţată sub stratul de omăt, rădăcina hreanului trăieşte în pământ, fiind gata ca la întâiul dezgheţ să scoată la suprafaţă primele frunzuliţe, înaintea tuturor celorlalte plante. Iar o asemenea forţă vitală, depozitată într-o singură rădăcină, are efecte terapeutice pe măsură.

Denumirea sa ştiinţifică este Armoracia rusti­cana, şi este o rudă foarte apropiată a verzei şi a conopidei, dar şi a muştarului. Hreanul este folosit ca remediu natural încă din preistorie, aşa cum o arată descoperirile arheologice făcute în Europa.

Dacii preţuiau şi ei hreanul foarte mult. De altfel, însuşi medicul roman Dioscoride, atunci când scrie în tratatul său farmaceutic despre hrean, pomeneşte şi denumirea sa dacică: „usturonila”.

În medicina populară româ­nească, hreanul este recomandat în peste o sută de afecţiuni, cele mai multe dintre ele fiind de natură infecţioasă şi fiind specifice sezonului rece.

Rădăcina hreanului conţine foarte multă vitamina C, utilă sistemului circulator şi imunitar, greu încercate atunci când afară este ger. Conţine şi minerale foarte importante, precum fierul, potasiul, calciul şi magne­ziul.

Mirosul înţepător şi gustul de foc al rădăcinii se datorează mai multor compuşi chimici, între care şi aşa-numiţii glucozinolaţi. Aceştia din urmă s-au dove­dit un adevărat fenomen în lupta cu bacteriile dăună­toare, fiind de multe ori mai eficienţi decât cele mai avansate antibiotice de sinteză.

Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, cercetări de dată foarte recentă au arătat că focul conţinut în rădăcina de hrean are şi proprietăţi citostatice foarte puternice, glucozinolaţii fiind efici­enţi în foarte multe forme de cancer (de piele, de plă­mâni, de colon, de stomac etc.).

Cum se administrează hreanul

Salata de hrean

Metoda de obţinere este destul de simplă: trei-şase rădăcini de hrean se spală, se curăţă bine şi se dau prin răzătoare. Peste ele se adaugă o sfeclă roşie fiartă şi dată, de asemenea, prin răzătoare. Cele două legume se amestecă foarte bine, adăugându-se apoi sare, ulei şi oţet după gust.

Se adaugă şi puţină miere, după care se amestecă bine şi se pun într-un borcan închis ermetic, cu capac. Salata de hrean şi sfeclă se poate păstra la frigider, fără probleme, vreme de două săptămâni, timp în care îşi va conserva proprietăţile terapeutice.

 

Vin tonic cu hrean

Într-un litru de vin roşu, natural, se pun 15 linguri de hrean dat prin răzătoarea fină. Se astupă sticla şi se lasă la macerat conţinutul vreme de 8-9 zile, după care se filtrează.

Se administrează 3-4 linguri de vin, pentru îmbunătăţirea digestiei, pentru stimularea şi reglarea activităţii cardiace, contra anemiei şi pentru prevenirea litiazei renale. Pe termen lung, acest vin cu hrean este şi un tonic s.xual şi un afrodiziac foarte puternic.

 

Siropul de hrean

Se dă prin răzătoare o rădăcină de hrean, se adaugă 4 linguri de miere, se amestecă bine şi se lasă 20-30 de minute la macerat. Se strecoară, presând conţinutul cu un tifon. Se obţine siropul crud.

Resturile care rămân în tifon se pun la fiert cu puţină apă (cât să le acopere). După fierbere, se strecoară prin presare, se lasă să se răcească, apoi se amestecă împre­ună cu siropul crud. Se iau trei linguri pe zi. Reco­man­dări: astm, bronşită cro­nică, afecţiuni ale căilor respira­torii medii şi infe­rioare, în general.

 

Cataplasme cu hrean

Varianta 1: Se dă hreanul prin răzătoarea mică, după care se înveleşte în tifon şi se pune pe locul afectat. Se ţine până când apare sen­zaţia de arsură, după care se îndepărtează. Este aplicaţia externă cu efectul cel mai puternic, dar este destul de dură, aşa încât adesea este preferată o variantă mai blândă.

Varianta 2: Mai întâi, se obţine făina de hrean din rădăcinile tăiate cubuleţe şi uscate pe calorifer sau în apropierea unei surse de căldură. Atunci când se elimină complet apa şi devin uscate ca iasca, aceste cubuleţe se macină cu râşniţa electrică de cafea, obţinându-se un praf alb, cu efecte puternic iritative: făina de hrean.

Se pun într-un vas 2 linguri din această făină şi 2 linguri de făină de seminţe de in, se adaugă apă şi se amestecă foarte bine, până când se formează o pastă. Se înveleşte în tifon şi se aplică pe locul afectat vreme de o oră.

DISTRIBUIȚI