Milionarul ăsta a făcut-o pe soție să jure că îl va îngropa cu toți banii, a scris asta și în testament! Dar ce a făcut văduva după moartea lui e… De nedescris:

Milionarul ăsta a făcut-o pe soție să jure că îl va îngropa cu toți banii, a scris asta și în testament! Dar ce a făcut văduva după moartea lui e… De nedescris:

Iată o poveste cum nimeni nu a mai auzit vreodată! Totul începe cu un milionar avar și o soție șmecheră.

Soțul femeii muncise foarte mult pentru banii lui și simțea că din acest motiv merită să îi păstreze el pe toți chiar și după moarte, mai mult, se aștepta ca soția sa să îi onoreze dorința.

Totuși, la înmormântare, ea a găsit un mod pur și simplu genial de a-i respecta dorința, dar de a păstra în același timp banii pentru ea! Uite cum a făcut.

Vom traduce povestea așa cum a fost ea publicată pe Little Things:

,,Și-a făcut soția să promită din tot sufletul că atunci când va muri îl va îngropa cu toți banii lui, că îi va pune în sicriu alături de el.

Dar într-o zi chiar a murit. el era întins în sicriu iar soția stătea pe un scaun alături de prietenul cel mai bun al familiei lor. Când ceremonia s-a terminat și groparii voiau să închidă sicriul pentru a-l duce la groapă, soția le-a spus să mai aștepte un minut.

Femeia avea o cutie de pantofi cu ea, s-a apropiat de sicriu și a pus-o în el. Apoi groparii l-au băgat pe milionar în groapă. Prietenul femeii a întrebat-o: ,,Sper că nu ai fost atât de nebună încât să pui toți banii ăia acolo, lângă zârcitul ăsta”.

Femeia a răspuns: ,,Da, am promis. Sunt un creștin bun. Eu nu mint. I-am promis că îi voi pune toți banii cu el în sicriu și așa am făcut”.

Omului nu-i venea să creadă: ,,Vrei să-mi spui că ai pus TOTUL în SICRIU??”.

Ea a răspuns: ,,Sigur că da. I-am strâns pe toți, i-am pus în contul meu și i-am scris lui un cec”.

 

CITESTE SI: A cunoscut un bărbat în taxi și a fost dragoste mare. S-a căsătorit cu el fără să stea pe gânduri. Timpul a trecut, iar după 7 ani de căsnicie a făcut o mare descoperire. Totul e legat de soțul ei!

Poate că povestea mea este una obişnuită… Tocmai de aceea cred eu că e interesantă. Fiindcă toate trecem, mai devreme sau mai târziu, printr-o perioadă greu de suportat, în care o singură întrebare ne macină sufletul: “Oare el e jumătatea mea?”. Și când descoperi asta după 7 ani de căsnicie…

Am pus piciorul în prag

Totul a început într-o după-amiază de iunie, în ‘90… Nu aveam de unde să ştiu că, în aşteptarea unui taxi, voi întâlni iubirea. El era taximetrist particular la vremea aceea. Iar eu o fată pentru care viitorul avea un contur foarte bine stabilit.

Atunci când m-a claxonat să urc în maşina lui, mă gândeam la orice altceva decât la o relaţie. Dar de la momentul în care m-a lăsat în faţa blocului până la prima întâlnire între doi îndrăgostiţi timizi, nu a fost decât un pas, o săptămână mai bine spus.

Şi de atunci au trecut 3 ani. Până când, într-o bună zi, am simţit că trebuie să pun piciorul în prag. Era frumos să furăm clipe de dragoste, să ne perpelim de dor, fiecare la casa lui. Dar eu visam la cu totul alt fel de iubire, cu verighetă pe deget, la casa noastră…

Aşa că l-am cerut pe Marian de bărbat. Mai în glumă, mai în serios, într-un mod cât se poate de categoric. Ori ne căsătorim, ori fiecare îşi vede de drumul lui. Şi pe 17 iunie, în ’93, ne-am trezit spunând « da » la primărie.

Toate bune şi frumoase, vei spune. Dar nu e chiar aşa. Ce bine ar fi fost să punem şi noi în practică o aşa numită căsătorie de probă înainte să facem pasul cel mare! Până atunci totul părea roz. Dar, odată luaţi cu acte, nu reuşeam nicicum să ne obişnuim unul cu celălalt împărţind mai tot timpul împreună. Şi mi-am făcut de câteva ori bagajul şi am plecat la mama…

Căutam tot felul de motive pentru care relaţia noastră nu mai era ca la început. Ba că locuim cu părinţii lui, ba că ne-am schimbat prea mult în timp… Dar împăcările erau atât de dulci, încât nimic nu mai conta.

După doi ani de la cununia civilă am primit o invitaţie la un unchi, în Anglia. Mă gândeam că voi strânge bani acolo şi voi avea apoi lumea la picioare. Dar visul a durat doar 5 luni căci, lucrând ilegal, am fost nevoită să revin în ţară.

Iubirea nu se stinge, nici după 7 ani de căsnicie

Şi uite-aşa a trecut vremea şi, încetul cu încetul, am început să ne dăm seama că de fapt eu şi Marian suntem sortiţi să fim împreună. A trebuit să se scurgă 7 ani peste noi până să realizăm că suntem suflete pereche.

Abia atunci ne-am hotărât să ne unim şi în faţa lui Dumnezeu şi, tot pe 17 iunie, dar în 2000 de această dată, am făcut nunta. Şi ne iubim, dar nu ca-n prima zi, ci cu fiecare zi tot mai mult… ”

Sursa: libertateapentrufemei.ro

DISTRIBUIȚI