„M-aș rupe în două dacă aș putea…dar nu pot”! Un copil cu părinți divorțați explică într-o scrisoare toate trăirile pe care le are de când aceștia s-au despărțit.

Divorțul într-o relație nu afectează doar cei doi parteneri care aleg să se despartă, ci și pe cei apropiați din jurul lor, în special copiii.

Neînțelegerile ori discuțiile în contradictoriu dintre parteneri care duc la o separare definitivă pot avea consecințe grave asupra dezvoltării psiho-emoționale a unui copil.

O scrisoare a unui copil cu părinți divorțați face înconjurul internetului.

Sentimentele exprimate de micuț și rugămințile pe care acesta le adresează celor doi părinți exprimă cel mai bine nevoile oricărui copil ai căror părinți au decis să se separe.

Redăm mai jos emoționanta scrisoare a copilului:

„Dragă mamă, dragă tată,

Să nu uiţi niciodată că eu sunt copilul amândurora.

Deşi acum locuiesc doar alături de unul dintre voi, nu uita că am nevoie şi de unul, şi de celălalt în egală măsură.

Să nu uiţi niciodată că vă iubesc pe amândoi la fel de mult. De aceea, te rog să nu-l critici pe celălalt în faţa mea. Lucrul ăsta îmi face cumplit de rău.

Să nu uiţi niciodată că am nevoie să păstrez legătura şi cu părintele cu care nu locuiesc. Ajută-mă să menţin contactul cu el.

Formează-i numărul de telefon pentru mine sau scrie adresa lui pe un plic în care voi introduce scrisoarea pe care vreau să i-o trimit.

Ajută-mă să-i aleg un cadou frumos de Crăciun sau de ziua lui de naștere. Când îmi faci poze, trimite-i-le și lui.

Nu te întrista când mă duc să locuiesc la celălalt pentru câteva zile. Mi-aș dori din tot sufletul să locuiesc în continuare cu amândoi, să-mi petrec timpul în egală măsură cu fiecare dintre voi, dar acum e imposibil.

M-aș rupe în două dacă aș putea… dar nu pot.Nu mă lăsa în fața ușii celuilalt părinte doar ca să nu dai ochii cu el. Nu sunt un colet. Vorbește cu el câteva minute. M-aș bucura să mai am șansa să petrec câteva minute cu amândoi.

Nu te certa cu el în fața mea. Fii politicos/politicoasă, așa cum, cu siguranță, ți-ar plăcea să fiu și eu cu cei din jur.

Fă cât mai puține schimbări în ce mă privește. Camera mea, spre exemplu, mi-ar plăcea să arate la fel ca pe vremea când locuiam cu amândoi. Nu-mi arunca lucrurile care-mi amintesc de celălalt.

Continuă să ai relații bune cu socrii tăi, bunicii mei. Cu siguranță, ei vor ține partea copilului lor și tu vei fi cel vinovat/cea vinovată de situația în care ne aflăm acum.

Dar nu uita că eu nu vreau să-mi pierd bunicii. Am nevoie să-mi fie aproape.

Comportă-te civilizat cu noul partener/noua parteneră de viață al mamei mele/a tatălui meu. Eu trebuie să am relații bune și cu această persoană.

M-aș bucura ca fiecare dintre voi să-și găsească pe cineva. În felul ăsta, n-ați mai fi așa înverșunați unul pe celălalt.

Nu te folosi de nevoile, de dorințele, de cerințele mele pentru a-i face reproșuri celuilalt . Asta nu mă va face deloc să mă simt fericit, ci vinovat.

Discută civilizat cu tata/mama și vedeţi cum îmi puteți satisface amândoi nevoile.”

Cele mai importante lucruri pentru părinți ar trebui să fie liniștea și fericirea copiilor, indiferent de vârsta pe care o au aceștia.

Vezi si: Divorțul și trauma copiilor. Unde greșesc părinții?

Divorțul este un fenomen care a luat amploare în ultimii ani în România. Ne despărțim de două ori mai repede de partenerii noștri față de acum 20 de ani, probabil pentru că societatea ne permite să facem asta, nu ne mai judecă atât de mult.

Însă, odată cu libertatea aceasta, vine și reversul: suferința copiilor noștri. Ei sunt, de fapt, cei mai afectați în urma unui divorț. Mulți trec prin stări de tristețe, uneori depresie, iar în cele mai grave cazuri se ajunge chiar la tentative de suicid.

Cei mici suferă, pentru că familia lor se destramă, dar suferă și mai mult pentru că părinții nu știu să gestioneze situația. Ar putea învața de la terapeuți, numai că statul nu prea oferă un astfel de sprijin. Și cum unii părinți nu au bani să meargă la psiholog, alții nici măcar nu acceptă ideea, zeci de mii de copii se transformă în viitorii adulți cu probleme.

De un an, femeia din imaginea de mai sus își vede fata câte două zile pe săptămână. Atunci când cei de la Protecția Copilului o învoiesc. A ajuns în grija statului, după ce părinții săi au divorțat, iar mama, care trebuia să aibă grijă de ea, a intrat în depresie. Și nu a mai făcut față nici depresiei în care intrase copila, care a fost pe punctul să se sinucidă.

Separarea părinților a fost pentru ea un moment dureros, dar și mai dureros e că ani de-a rândul, a trăit într-o familie unde țipetele, jignirile și lovirile erau frecvente. Și au devenit pentru copil…normalitatea.

„Degeaba i-am explicat că nu e bine să crească într-o astfel de atmosferă, pentru că dragostea încă era prezentă și ea își dorea o familie, eu încercând să o învăț despre ce înseamnă o familie adevărată. Ea și-a dorit tot timpul și își dorește tot timpul familia lângă ea. Chiar dacă familia aia înseamnă certuri și bătăi.

Da, da, deci ea iubește necondiționat, indiferent de situație, i-am explicat în timp că o familie înseamnă respect, înseamnă liniște, înseamnă să aduci fericire persoanei de lângă tine și toți membrii familiei ar trebui să fie fericiți, fără jigniri, fără violențe… Dar ea, fiind copil, nu conștientiza ce îi spuneam eu, totul se lovea parcă de un glob de sticlă, ea știa doar că ne iubește și atât”, povestește femeia.

⬇Citește articolul pe pagina următoare⬇

DISTRIBUIȚI