Deși intrarea în adolescentă a fiicei mele nu a fost deloc una lină si ne-am confruntat cu toate fazele – răzvrătire, insolență. recalcitranță, introvertire, depresie -, am fost convinsă că apele se vor liniști. Dar nu a fost deloc așa… Curând a venit și tsunamiul: Sașa s-a îndrăgostit de un bărbat de 40 de ani, iar la 19 ani era deja mamă și soție!

Deși intrarea în adolescentă a fiicei mele nu a fost deloc una lină si ne-am confruntat cu toate fazele – răzvrătire, insolență. recalcitranță, introvertire, depresie -, am fost convinsă că apele se vor liniști. Dar nu a fost deloc așa… Curând a venit și tsunamiul: Sașa s-a îndrăgostit de un bărbat de 40 de ani, iar la 19 ani era deja mamă și soție!

Unii dintre voi cred că știți foarte bine ce înseamnă să ai în casă un adolescent, iar dacă este vorba despre o fată, lucrurile se complică și mai mult.

Sunt psiholog și au venit la mine, să-mi ceară ajutorul, oameni cu tot felul de probleme. Nu-mi amintesc să fi plecat niciunul fără să găsim împreună o cale de ieșire din criză. Asta e o mare satisfacție pentru mine. În viața mea a apărut însă, la un moment dat, o problemă care m-a depășit: adolescența cu năbădăi a fiicei mele, Sașa. Alexandra (ei îi place să i se spună Sașa) a fost un copil cuminte, absolut normal, care nu ne-a creat probleme până pe la 14 ani. Pubertatea a dat-o peste cap pe ea și ne-a adus în situația de a fi neputincioși pe mine și pe soțul meu.

Primele probleme le-am avut din cauză că i se părea că este grasă și urâtă. Total greșit! Era grasă poate dacă o comparam cu modelele care prezintă moda prin capitalele europene și care toate arată de parcă ar flămânzi întruna. Genul anorexic pare să fi pus stăpânire nu numai pe manechine, ci și pe o mulțime de vedete din cetatea filmului, iar de acolo, modelul s-a răspândit cu repeziciune. E adevărat, colega de bancă a Sașei era numai piele și os, dar asta numai din pricină că mama ei este o femeie nebună, care a ținut morțiș ca fiica ei să ajungă manechin sau balerină, așa că i-a impus o dietă atât de restrictivă, încât, la un moment dat, medicul lor de familie l-a chemat pe soțul ei și i-a spus că, dacă fiica lui nu începe să mănânce normal, ca orice copil în creștere, riscă să se îmbolnăvească serios și poate fi expusă vreunei maladii grave. Imi amintesc că am avut atunci o ședință cu părinții, organizată de diriginta lor, la care a fost invitat și medicul respectiv, care ne-a vorbit despre cât de profund poate afecta viața unui copil un asemenea regim de viață. Colega Sașei a ajuns în cele din urmă la spital, pentru că, de la un moment dat, nu a mai putut mânca, dar din fericire și-a revenit. După ce părinții au divorțat, ea a rămas la tatăl ei.

După acest episod, Sașa mi-a povestit că mama Ioanei, colega ei de bancă, a fost balerină, însă, în urma unui accident, n-a mai putut dansa, așa că a ținut morțiș ca fata ei să se bucure de gloria de care ea nu a avut parte. Mă rog, tot felul de părinți, tot felul de copii…

O vreme, Sașa a încetat să se mai plângă de grăsime, dar, ori de câte ori avea ocazia, îmi reproșa că nu seamănă cu mine, că nu e la fel de frumoasă, de parcă așa ceva se poate programa. Eu am considerat-o întotdeauna un copil frumos, și asta nu numai pentru că era fata mea, ci pentru că era delicată și avea o figură de înger. Ea însă își dorea cu totul altceva. Brusc, a început să fie obsedată de negru, așa că toate hainele, accesoriile, fardurile, oja, tot ce însemna aspectul ei exterior avea o singură culoare: negru. Uneori, când o priveam mă îngrozeam, se farda cu un fel de pudră aproape albă, iar tot restul feței, ochii, buzele erau de un negru întunecos, îmi dădea fiori, pur și simplu. Nimeni n-a reușit s-o convingă, mai bine de un an, că negrul o dezavantajează. Toți prietenii ei arătau la fel, prin urmare nu putea face tocmai ea excepție de la regulă. E greu de descris în cuvinte și muzica pe care o asculta, la fel de sinistră ca felul în care arăta. Imi amintesc că a venit într-o zi la cabinet, să-mi ceară niște bani, iar persoana care era la mine atunci m-a întrebat, după ce Ioana a plecat, dacă nu e cumva bolnavă. Uneori mă temeam și eu că s-ar putea să se înfometeze, pentru că, în cercul ei de prieteni, existau niște reguli și în acest sens.

Spre sfârșitul liceului, s-a potolit la fel de brusc cum a apucat-o. A revenit la hainele multicolore, de firmă, uneori purta chiar nuanțe stridente, preluate de la vedetele din lumea muzicii care-i plăceau și care, de cele mai multe ori, erau persoane de culoare. și-a făcut părul permanent, ba chiar, la un moment dat, a adoptat stilul african, cu niște cozi răsucite, cu tot felul de noduri, mă rog, ceva extrem de complicat, iar când a vrut să scape de această pieptănătură, a trebuit să se tundă foarte scurt, aproape că s-a ras pe cap.

⬇Citește articolul pe pagina următoare⬇

DISTRIBUIȚI