CONDIMENTUL care se vinde şi cu 30.000 de euro kilogramul! Se cultivă în România și PRIMEȘTE SUBVENȚIE DE LA APIA!

Deşi cei care investesc într-o astfel de cultură sunt foarte puţini, românii ar trebui să ştie că această plantă este o mină de aur.

Țara noastră ar putea obţine bani frumoși dacă pe câmpurile care stau necultivate s-ar cultiva şofran.

Mai mulţi investori străini care au adus aici șofranul au început deja să exporte din producţie.

Denumit aurul roşu, şofranul se vinde şi cu 30.000 de euro kilogramul şi este, practic, cel mai scump condiment din lume.

Marii producători din domeniu sunt Spania şi India care produc împreună 240 de tone pe an, adică 80% din producţia mondială.

La Bustuchin, în judeţul Gorj, câmpuri întregi pline în trecut de buruieni s-au colorat în violet.

Un spaniol a cultivat pe 20 de hectare şofran, o plantă mediteraneană, din care se extrage cel mai scump condiment din lume, denumit şi “aurul roşu”. Plantații de şofran sunt şi la Berzovia, în Caraş-Severin.

Plantele înfloresc o singură dată pe an şi fiecare dintre ele are câte trei pistile. Pentru că sunt firave, sunt culese delicat cu mâna şi apoi uscate.

Un kilogram de şofran se obţine din cel puţin 130.000 de flori, dar uneori este nevoie şi de 250.000.

În funcţie de cât de pur este condimentul obţinut, un kilogram costa între 5 şi 30.000 de euro.

Pentru că este extrem de scump ajunge de multe ori să fie contrafăcut. Cel mai des falsificat este cel vândut sub formă de pulbere.

În acesta speculanţii adaugă mirodenii precum şofrănelul – ca să îi crească greutatea.

În bucătăriile restaurantelor, şofranul se foloseşte la condimentarea supelor de peşte şi a felurilor pe bază de orez.

Sosurile şi chiar pâinea au un gust mai plăcut datorită lui – dar trebuie folosit totuşi cu moderaţie, din cauza aromei amărui.

Cei mai mari consumatori de şofran sunt arabii – care îl folosesc în mâncărurile din miel, oaie şi pui.

În Franţa este indispensabil pentru bouillabaisse, în Italia pentru risotto şi în Spania pentru paella.

Pe lângă efectul lui aromatizant, şofranul este şi un bun stimulator digestiv şi chiar un afrodisiac.

Planta se foloseşte inclusiv în industria cosmetică – cel mai des în compoziția cremelor antirid potrivit stirileprotv.ro.

UN NOU MOD DE PREPARARE AL SARMALELOR, MULT MAI BUN ȘI SĂNĂTOS! SE PREPARĂ MULT MAI REPEDE!

O altfel de mâncare tradiţională: sarmale din carne de curcan

Deşi vorbim de un produs tradiţional românesc, carnea de curcan nu prea este folosită la realizarea sarmalelor.

Preparatul, care include şi carnea de curcan, este unul mai puţin întâlnit la noi, dar compensează prin faptul că foloseşte o carne considerată mai sănătoasă decât cea de porc şi de vită.

Carnea de curcan este considerată una dintre cele mai sănătoase materii prime folosite pentru prepararea mâncărurilor prin faptul că nu conţine colesterol şi este mai uşor digerabilă.

Primul pas pentru realizarea sarmalelor este să tocăm carnea de curcan, ca şi ceapa. Orezul se pune la înmuiat în apă, de preferat puţin călduţă, pentru a putea lucra mai bine sarmalele.

Tot în apă vom pune şi frunza de varză, însă pentru a se desăra în perioada cât pregătim ingredientele şi amestecăm compoziţia.

Ingrediente:

Piept de curcan sau pulpă, ori un amestec dintre cele două-800 de grame, ceapă-250 de grame, sare-după gust, Orez-100-120 de grame, mărar şi pătrunjel verde, care să fie

tocat, foi de dafin-două, trei bucăţi, o crenguţă de cimbru, piper măcinat, după gust, pastă de tomate-două linguri,

ulei de floarea-soarelui sau, dacă se poate, ulei de măsline-50 de grame, roşii două, trei bucăţi, borş 200 de mililitri, 2 capatani usturoi

”După ce am tocat ceapa, o punem puţin la călit şi adăugăm orezul, apoi carnea de curcan, verdeaţa, pasta de tomate, piperul măcinat şi sarea.

Amestecăm ingredientele şi lăsăm apoi compoziţia la rece. În acest interval de timp pregătim frunza de varza pentru realizarea sarmalelor.

Eu recomand să se folosească o oală de lut la realizarea acestui preparat tradiţional”, explică Nichi Mărăcine, maestru de artă culinară.

De ce se pune borş peste sarmale

Dacă nu aveţi totuşi o oală de lut, puteţi găti sarmalele şi într-un recipient din metal.

Următorul pas este să realizaţi sarmalele după metoda deja cunoscută, prin adăugarea compoziţiei în frunza de viţă şi înfăşurarea acesteia.

Pe fundul recipientului unde veţi pregăti termic sarmalele este bine să puneţi câteva frunze de varză pentru a mai atenua puţin din căldura generată de foc, evitînd astfel lipirea sarmalelor.

Acestea se vor adăuga în recipientul de gătit într-o formă triunghiulara, pentru a se manevra mai bine după ce s-au făcut, lăsând loc la mijlocul acestuia pentru a adăuga

frunză de varza, ce se va scoate ulterior. Între straturile de sarmale vom adăuga şi foile de dafin si usturoiul taiat bucatele.

Vom pune apoi apă călduţă peste sarmale, completând cu borş pentru a le da un gust uşor acruţ.

Lichidul trebuie să fie cam cu două degete peste sarmalele din recipientul de gătit, cu precizarea că se va adăuga şi puţin ulei de floarea soarelui sau ulei de măsline.

”Recomandarea mea este ca înainte să adăugăm apa şi borşul, să punem un strat de roşii tăiate subţire.

După ce lichidul se va evapora în timpul fierberii, roşiile vor da un gust şi o culoare frumoasă sarmalelor”, precizează maestrul Nichi Mărăcine.

Tot procesul de realizare a sarmalelor durează cam 45 de minute, iar fierberea acestora alte 55-60 de minute.

Prepararea termică a sarmalelor este dată întotdeuna de duritatea frunzei de varza.

Sarmalele din carne de curcan se servesc cu mămăliguţă şi smântână, dar şi hrean şi ardei iuţi, după gust. Dacă avem şi ţuică, preparatul se va servi conform tradiţiei româneşti.

DISTRIBUIȚI