Cine poate fi naş de botez şi în ce condiţii? „Nu pot fi naşi părinţii copilului, nici …”

Cât de canonică este alegerea mai multor naşi de botez, pentru un singur beneficiar, cum trebuie aleşi naşii, precum şi despre îndatoririle acestora faţă de fini şi ale finilor faţă de aceşti părinţi ai lor spirituali, într-un interviu cu pr. prof. dr. Constantin Leonte de la parohia „Sfântul Gheorghe“ Bacău.

Părinte profesor, care este rolul naşilor de botez?

Despre rolul naşilor în cadrul slujbei Tainei Sfântului Botez au scris Sfinţi Părinţi şi scriitori bisericeşti precum: Sfântul Ioan Gură de Aur în Catehezele baptismale, II, 15-16; Sfântul Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia bisericească, cap. VII, 3; Teodor de Mopsuestia, Cateheze baptismale, sau Simeon al Tesalonicului, Despre Sfintele Taine, cap. 62.

Astfel, Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) preciza că „obişnuim să-i numim pe unii ca aceştia (naşii) părinţi duhovniceşti, ca ei să afle din însăşi realitatea faptelor de câtă dragoste părintească trebuie să dea dovadă în învăţătura duhovnicească ce o dau (fiilor duhovniceşti, adică finilor lor).

Căci, dacă este bine să îndrumăm spre râvnirea virtuţii pe cei care nu ne-au fost încredinţaţi, cu atât mai mult datori suntem să ne împlinim sarcina faţă de cel pe care l-am primit ca fiu duhovnicesc.

Învăţaţi şi voi, naşilor, că dacă veţi fi delăsători, nu mică va fi primejdia” (Cateheze baptismale, Sibiu, 2003, p. 51).

„Nu pot fi naşi părinţii copilului, nici monahii”

Poate fi de altă confesiune naşul, chiar dacă Botezul se săvârşeşte după rânduiala ortodoxă?

Nu, deoarece se spune foarte clar: „un Domn, o credinţă, un Botez” (Efeseni 4, 5). Părintele prof. dr. Ene Branişte precizează: „Naşii trebuie să fie credincioşi ortodocşi «în vârstă», care asistă pe cel ce vine la Botez, rostesc răspunsurile şi fac dreapta mărturisire de credinţă «în locul şi în numele» celui ce se botează.

Esenţial, naşii rostesc Crezul (Simbolul de credinţă niceo-constantinopolitan).

Ei sunt garanţi ai celui ce se botează, asumându-şi făgăduinţa solemnă că pruncul (finul sau fina de botez) va fi crescut şi educat ca un adevărat creştin şi că va fi un bun credincios al Bisericii care este Trupul lui Hristos.

Naşul trebuie să fie creştin ortodox şi bun credincios, în vârstă (adică nu prunc sau copil) şi de acelaşi sex cu cel ce se botează.

Monahii nu pot fi naşi pentru că ei, trăind în comunităţile monahale, nu pot să se îngrijească de fini. Nu pot fi naşi părinţii copilului” (Liturgica specială, EIBMBOR, Bucureşti, 1980, p. 358).

Copiii vor deprinde credinţa ortodoxă din ambianţa familiei, ajutaţi de harul Sfintelor Taine.

Care sunt îndatoririle acestor părinţi spirituali faţă de fiii lor duhovniceşti? Dar ale finilor faţă de naşi?

După ce este scos din baia Sfântului Botez, pruncul este dat naşului, iar părintele slujitor îl binecuvântează, zicând: „Îmbracă-se robul lui Dumnezeu (N) în haina dreptăţii…”.

Naşul îl primeşte în pânza albă, nouă, simbolizând haina cea nouă, îmbrăcămintea harului şi a dreptăţii.

Preotul binecuvântează lumânarea, care este simbolul vieţii de lumină şi al vieţii noi, harice, în Hristos, pe care o începe finul.

Lumânarea este dăruită naşului, în timp ce se cântă de trei ori: „Dă-mi mie haină luminoasă, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Multmilostive Hristoase, Dumnezeul nostru!”.

DISTRIBUIȚI