Caz tulburător in Salaj! Fetita de 12 ani trimisa de parinti sa muncească la oi, lasata gravida de cioban! E socant cum s-a consumat actul fizic intre cei doi:

Caz halucinant la Salaj, dupa ce o copila a adus pe lume un baietel. Fetita de doar 12 ani a devenit mama la sfarsitul lunii trecute si a nascut acasa un minor perfect sanatos.

Taticul este un cioban in varsta de 20 de ani, iar cei doi s-au cunoscut in timp ce fata se afla la munca in judetul Salaj. Desi abia implinise 11 ani, fata muncea deja pe branci, potrivit ziare.com.

Asa l-a cunoscut pe tatal copilului ei, iar intre ei a inceput o relatie sentimentala. Cand s-a intors in satul natal, in Bunesti, acasa la parintii ei, fata a observat ca a inceput sa ii creasca burta.

Copila a decis in cele din urma cu parintii ei sa pastreze copilul.

Aceasta sustine ca isi va ingriji copilul impreuna cu mama sa, probabil si cu ajutorul tatalui copilului, bucuros, se pare, ca este parinte.

Fiind vorba de o minora, politistii brasoveni s-au autosesizat, demarand cercetari in acest caz. Reprezentantii Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului nu au fost sesizati oficial asupra acestui caz.

sursa: wowbiz.ro

Citeste si:

Dan: „M-am însurat cu Sorina repede, iar după nuntă visam la o noapte de dragoste ca-n filme. Tot visul meu s-a spulberat în câteva secunde când am ajuns cu ea în cameră. Proaspăta mea soție nu era o nevastă pe bune, ci…” Acesta era doar începutul, de necrezut ce s-a întâmplat după două luni de la căsătorie

Am o… afacere. Am intrat în ea fiindcă nu trebuia să fac cine știe ce, nu presupunea niciun risc. Era așa, ca o joacă. Mă distram și, pe deasupra, îmi ieșeau, la sfârșit, niște bani frumoși. și asta fără să fiu nevoit să păcălesc vreun patron de firmă cu acte false, așa cum făcusem până atunci.

E drept, câștigasem bine de pe urma înșelăciunilor, dar nu e viață ușoară să te tot uiți în urmă, ca să vezi dacă nu ești urmărit, să tresari când sună cineva la ușă, să te uiți cu teamă pe vizor, ca nu cumva vreun polițist sau, mai rău, vreun păcălit să vină după tine.

Locuiesc într-un oraș mic, Cugir. Loviturile le dau în alte părți, așa că oamenii de aici știu că am o firmă de import-export și că-mi merge tare bine. Cum să nu-mi meargă, dacă am o mașină ultimul răcnet, stau tot timpul prin baruri, duc o viață, cum s-ar zice, pe picior mare?! Dar, ca în orice afacere, mai sunt și perioade proaste.

Într-una din aceste perioade m-a găsit Sorina, fosta mea colegă de liceu, de care fusesem îndrăgostit până peste cap. Nu avusesem nicio șansă, era dintr-alea cu ochelari de cal, nu vedea decât carte și iar carte. Nu ieșea la petreceri, la film, nicăieri.

Păcat de ea, că era frumoasă, și mai era și deșteaptă. Așa că, după ce-i făcusem curte în van, mă reorientasem spre o altă colegă, mai accesibilă. Dar în sufletul meu tot mai simțeam ceva pentru ea. De aceea inima mi-a luat-o la galop când am văzut-o intrând în bar și așezându-se lângă mine.

— Salut! mi-a zis ea, simplu. Ce faci? Cât a trecut de când nu ne-am văzut? Vreo cinci ani, așa-i?

— Vrei să spui cinci ani de când n-am mai stat de vorbă. Că, așa, te-am mai zărit, în vacanțe, dar n-aș putea spune că ai avut ochi pentru mine.
— Dar am avut pentru altcineva? știi bine că nu, așa că n-ai ce să-mi reproșezi. De altfel, n-ai suferit prea mult după mine…

O priveam cu admirație, nu mă puteam abține. Era aceeași, la fel de frumoasă, n-ai fi zis că avea douăzeci și cinci de ani, arăta ca o puștoaică de șaptesprezece. Dar ochii ei erau triști. 0 tristețe care nu era trecătoare își lăsase amprenta pe chipul ei drăgălaș.
— și de-asta ai venit, să dezgropăm trecutul? M-aș mira.
— Nu, vreau să-ți propun o afacere.

— Mie? Păi, parcă ești medic, nu ai tu treabă cu afacerile…
— Sunt doar pe jumătate… 0 să-ți explic, a continuat ea. De-asta te caut, că doar în tine am încredere. Dar nu putem discuta aici, a zis ea, uitându-se în jur.

Nu era nimeni la bar, dar i-am respectat dorința. Am ieșit în parc și, după ce ne-am așezat pe o bancă, Sorina mi-a spus planul ei.

— Glumești, am zis eu după ce am ascultat-o, fără s-o întrerup.
— Am eu aerul unui om care glumește?

Nu, nu avea. I-am cerut timp de gândire. Fiindcă, oricât de tentant suna, oricât de mult îmi plăcea mie de ea, nu mă puteam arunca așa, cu capul înainte. Trebuia să reflectez mai mult. A doua zi, am sunat-o.

— Bine, sunt de acord!
— Cu toate condițiile, da?
— Da, sunt om de onoare. Cu toate condițiile.

Mă gândisem că n-aveam nimic de pierdut. Comisionul era destul de gras, zece la sută, asta însemna cinci sute de dolari încasați într-o lună, fără să mișc un deget, ba mă mai aflam și în preajma Sorinei, de fapt, mă căsătoream cu ea. Asta era afacerea:

— Ai mei au un fix, îmi spusese Sorina. Vor să mă mărit. Or, eu n-am chef de așa ceva. Nu mă interesează aspectul acesta. Nu știu de ce, așa, pur și simplu. N-am avut niciun prieten în sensul acela al cuvântului, știi tu care. Sincer, mi s-a părut pierdere de timp.
— Așa… deci. Acum m-am mai liniștit. și eu care credeam că nu-ți plac.

— Vorbesc serios aici, nu mă urmărești? Ai mei însă gândesc altfel. Vor să mă vadă la casa mea, cu bărbat, tot tacâmul. I-aș trimite la plimbare, dar nu-mi dau bani să-mi deschid un cabinet decât dacă mă căsătoresc.
— Păi și? Ce mai stai?

— Iar nu ești serios. Ai mei au o moștenire, de la o mătușă plecată în America. Le-a lăsat cincizeci de mii de parai. Ei, suma asta o primesc eu dacă îmi iau un bărbat, înțelegi? și cum n-am timp de asemenea prostii și mă mai și grăbesc, îți propun ție o afacere: îți dau zece la sută din sumă, dar cu condiția să ne căsătorim de formă. Eu îmi fac cabinetul, tu-ți iei banii, după câteva luni ne despărțim pe motiv că nu ne-am potrivit și, salutare, fiecare-și vede de treabă!

Asta fusese afacerea pe care mi-o propusese și pe care o acceptasem, după o noapte de reflecție. A doua zi, îmbrăcat într-un costum elegant pe care-l port numai la ocazii, am bătut la ușa Sorinei, care mi-a deschis toată numai un zâmbet. M-a sărutat și, cum rămăsesem în prag, mi-a zis:

— Hai, că nu te mănâncă ai mei, sunt oameni, nu te teme!
Ne-am comportat ca doi îndrăgostiți și pot să spun că ne-am jucat rolul destul de bine pentru doi actori amatori. Așa că am reușit să-i păcălim pe părinții ei, care erau foarte fericiți că fiica lor intră în rândul lumii.

— Dacă ai știi cât de mult mi-am dorit ca Sorina să-și găsească un bărbat și să fie la casa ei! mi-a zis tatăl ei când ne beam cafeaua pe verandă. Mi-a povestit că ați fost colegi în liceu, așa că probabil vă cunoașteți destul de bine.

A fost mai ciudată, a interesat-o mai mult cartea, nu voia să iasă din casă… Dar acum m-am liniștit, pot închide ochii împăcat. 0 singură dorință mai am: să apuc ziua în care o să am un nepoțel. După aia, chiar că nu mai am nicio dorință pe lumea asta.

Ne-am descurcat bine, iar în trei săptămâni ne mutam împreună, în apartamentul meu. Așa cum cerea tradiția, am trecut-o pragul casei pe proaspăta doamnă Vasilescu. Mă gândeam, după gesturile ei tandre din timpul nunții, că o să am parte de o adevărată noapte de dragoste, chiar dacă-mi mai răsunau în minte condițiile mariajului nostru. Numai că ea mi le-a reamintit pe un ton destul de aspru.

— Afacerea e afacere, distracția e distracție! Sau ai uitat?
Redevenise Sorina pe care o știam dintotdeauna.
— Bun, gata, am înțeles!

I-am făcut patul în altă cameră, dar mărturisesc că am adormit destul de greu în acea noapte. 0 știam dincolo, atât de aproape de mine. 0 doream, dar nu puteam da buzna peste ea, trebuia să-mi înfrânez sentimentele și dorințele.

⬇Citește articolul pe pagina următoare⬇

DISTRIBUIȚI