„Când m-am urcat în avion cu destinația România, îmi venea să dansez de fericire. Abia așteptam să-mi revăd familia și iubita. Numai că, la aterizare, am avut parte de prima surpriză: Andreea lipsea…” Părinții i-au explicat ce s-a întâmplat, el nu a vrut să creadă și s-a apucat să o caute. Când a găsit-o a trăit cel mai mare șoc

Mă numesc Remus și sunt angajat al Ministerului Apărării Naționale. Cu șapte ani în urmă, am fost plecat într-o misiune de un an în Afganistan. Aveam o iubită pe care o chema Andreea, de profesie asistentă de farmacie. Ne înțelegeam foarte bine și ne iubeam mult.

Deși era o misiune riscantă, am acceptat să mă duc pentru că îmi făcusem niște planuri cu Andreea. Cu banii strânși în Afganistan, urma să ne cumpărăm un apartament. Ne doream să ne căsătorim și să avem un cuib al nostru, să nu stăm la părinți.

— Iubitule, cum să rezist un an fără tine? Nici să dorm n-am să pot, știind că ești acolo și în orice moment îți poate exploda o bombă la cap!

— Știu că e greu, dar gândul că mă voi întoarce la tine mă va ține în viață! Pro-mit că nu am să mor! Am alte planuri.

— De parcă ar depinde de tine… Andreea se întrista de fiecare dată când deschideam subiectul „misiune”.

Cu vreo trei luni înainte de a pleca, am început pregătirea. Ne vedeam mai rar fiindcă eram trimis prin munți, în diverse misiuni, ca să mă antrenez. îmi era dor de iubită. Armata îmi ocupa așa de mult timpul, că numai seara, la culcare, aveam timp să mă gândesc la ea. și atunci eram atât de obosit, că puneam capul pe pernă și adormeam.

Uneori, aveam alarme în mijlocul nopții. Eram obligați să sărim din pat și să reacționăm. Iubita mea nu mă înțelegea. Zilnic primeam SMS-uri în care îmi reproșa că m-am îndepărtat de ea, că nu o mai iubeam. Nu mă credea când îi spuneam că nu aveam timp să le citesc decât seara.

Când a sosit ziua plecării, Andreea și părinții mei m-au condus la aeroport. Când ne-am despărțit, iubita mea a început să plângă în hohote și mă implora:

— Remus, te rog să nu pleci! Renunță acum, până nu e prea târziu!

— Iubito, nu mai pot să dau înapoi! Fii puternică! O să vorbim zilnic pe internet…

Nu știam dacă decizia mea de a pleca fusese corectă. Dacă aș putea să dau timpul înapoi, astăzi nu aș mai pleca. Dacă ar ști omul dinainte ce-l așteaptă…

⬇Citește articolul pe pagina următoare⬇

DISTRIBUIȚI