A plătit-o să îi îngrijească mama bolnavă, însă ce i-a făcut femeia bătrânei este strigător la cer!

Pentru că nu avea posibilitatea să își îngrijească permanent mama bolnavă, Gina a plătit o femeie care să se ocupe de ea. Măsura era cu atât mai necesară cu cât afectiunile bătrânei o țineau pe aceasta, în cea mai mare parte a timpului, în pat.

Speriată de știrile tot mai frecvente în care îngrijitoarele agresează bătrânii de care ar trebui să aibă grijă, Gina a decis să monteze în locuinta mamei sale mai multe camere de supraveghere.

Însă nici prin cele mai negre coșmaruri nu și-ar fi imaginat calvarul cumplit prin care trecea mama ei! Vezi video la finalul articolului.

Tot ceea ce i-a făcut femeia a fost surprins de camerele de supraveghere, iar fiica bătrânei a început să plângă de nervi când a văzut imaginile!

Gina a privit cu groază cum mama ei în vârstă de 78 de ani care suferă de demență este bătută și batjocorită de femeia plătită să aibă grijă de ea, scrie Dailymail, potrivit Revistei Teo.

Îngrijitoarea în vârstă de 46 de ani, primea bani frumoși pentru a avea grijă de bătrână, insă ceea ce ii facea este strigător la cer!

Gina a instalat camere de supraveghere prin toată casa pentru a vedea cum este îngrijită mama ei, iar ce a descoperit a socat-o cumplit: mama ei era pălmuită fără milă de îngrijitoarea fără suflet. În plus, in imagini se poate vedea cum, în semn de dispret, ingrijitoare ii înlătură pătura de pe corp.

ămâne de văzut ce decizie vor lua autoritățile din Marea Britanie în acest caz.

Ce măsuri credeti că ar trebui luate în cazul acestei femei, care a agreast fizic această batrânică în loc să o îngrijească?  Scrieti-ne opiniile dumneavoastră la „Comentarii”.

Ar trebui sa fim obligati prin lege sa avem grija de parinti?

Intr-o lume in care incalcarea normelor morale nu mai impresioneaza pe nimeni, iar familiile se reunesc din ce in ce mai rar, ar trebui sau nu introdusa obligativitatea prin lege de a avea grija de parintii nostri, ajunsi la capat de drum?

Este adevarat ca acest subiect a fost lansat saptamana aceasta in dezbatere publica in Marea Britanie, unde baroneasa Ruth Deech a propus introducerea obligativitatii copiilor de a contribui financiar sau de a avea grija personal de parinti, dar problema ramane la fel de actuala in orice colt al lumii.

Asa cum parintii nostri ne-au crescut si ne-au sprijinit in primii ani ai vietii, dar si mai tarziu, asa ar trebui sa procedam si noi, la randul nostru, in momentul in care ei ajung neputinciosi. Dar cum ne poate o lege obliga sa facem acest lucru? Si, mai ales, este mai bine pentru ei?, se intreaba jurnalistii de la Daily Mail care prezinta doua opinii foarte bine argumentate, una pro alta contra, pe aceasta tema.

A avea grija de un batran e foarte dificil. Dar nu e la fel si in cazul unui bebelus?

„Am avut grija de mama mea timp de 10 ani, pana in 2006 cand a murit, si ma bucur mult ca am facut-o”, spune jurnalista Michele Hanson, care povesteste cu cata dragoste si intelegere a crescut-o mama ei pe ea, dar si pe fiica ei, Amy.

Dupa ce a murit tatal ei, Michele si-a luat mama acasa la ea. „Ramasese singura, bolnava, speriata. Mi s-a parut foarte normal, nu am facut-o din obligatie. Din fericirepentru mine, si-a pastrat independenta in miscari si in gandire pana aproape de final”, mai spune Michele Hanson, dezvaluind insa ca, si in aceste conditii, i-a fost destul de greu.

Nu este usor, adult fiind, sa mai traiesti alaturi de parinti. „Era super-protectoare, autoritara, ma coplesea cu grija ei. Pana in ultima zi a vietii m-a considerat un copil”, recunoaste aceasta, marturisind ca pentru fiica ei, adolescenta, a fost si mai greu sa se inteleaga cu o bunica atat de incapatanata, care ii verifica prietenii si ii confisca tigarile.

„Am vrut totusi ca mama mea sa nu isi traiasca ultimele zile singura, mai ales ca prietenele ei dispareau, una cate una, din aceasta lume. A avut grija de mine la inceput, acum era randul meu”, spune Michelle.

Oricat ar fi de greu si de obositor, a avea grija de un batran nu este mai dificil decat a avea grija de un bebelus. Atunci de ce privim diferit cele doua cazuri? „Atatia batrani ajung in azile, sau isi petrec ultimele zile prin spitale, fara sa realizam ca, oricat ar fi de in varsta sunt oameni, la fel ca si noi, cei mai tineri”, atrage aceasta atentia.
Pe de alta parte, totul tine si de decizia noastra, de cat de hotarati suntem: „Daca cineva mi-ar fi spus inainte: ‘vei avea grija de mama ta zece ani’, poate ca as fi fost ingrozita. Dar asa s-a intamplat, pur si simplu. O iubeam chiar si cand ma certa cum ma imbrac sau imi reprosa ca nu am pus suficienta sare in mancare”.

„Cel mai dificil a fost ultimul an, in care am fost nevoita sa o hranesc cu lingurita si sa o ingrijesc dupa ce a cazut la pat. Cand am ajuns la capatul puterilor, m-a ajutat fiica mea, Amy, care a preluat din sarcini. Au stat mult de vorba, era amuzanta, curajoasa, simpatica. A avut ce invata de la ea.

Dupa ce bunica ei a murit, Amy mi-a spus: ‘La fel o sa am grija si de tine la batranete’. Mi s-au umplut ochii de lacrimi si mi-am dat seama ca a fost o decizie buna sa o pastrez pe mama acasa, in loc sa o internez intr-o institutie specializata”, isi incheie Michelle relatarea.

Nu toti suntem in stare

O alta jurnalista, Liz Jones, s-a erijat in purtatorul de cuvant al celor care se opun ideii de legiferare a obligativitatii ajutorarii persoanelor in varsta de catre familie, cu toate conscintele ce decurg de aici.

„Imi iubesc mama, este cea mai buna femeie din lume. M-a ajutat toata viata, si pe mine si pe ceilalti sase frati. Si-a dedicat viata cresterii noastre, nu a avut niciodata serviciu, si sunt constienta ca sanatatatea ei a avut de suferit. Dar, oricat mi-ar parea de rau, nu ii pot oferi ajutorul de care are acum nevoie”, spune Liz.

Intr-adevar situatia este diferita. „Am crezut ca dupa moartea tatei, acum 11 ani, o voi putea lua la mine sa o ingrijesc, mai ales ca suferea deja de artrita si avea dureri constante. Am incercat, m-am straduit.

Dar nu am reusit sa suplinesc munca asistentelor care veneau acasa la ea de trei ori pe zi, pentru a o imbraca, hrani si baga seara in pat. Mai ales dupa ce a inceput sa piarda luciditatea, sa aiba perioade de confuzie”, mai povesteste aceasta.

Lucrurile s-au complicat dupa ce a adus-o acasa pe mama ei. „Chiar daca ii cumparasem un carucior pe rotile, mi-era foarte greu sa o ridic de atatea ori pe zi. Am si cazut o data amandoua. Nu mai dormeam noaptea de grija ei, sa nu se sufoce, sa nu cada din pat. Ajunsesem o epava la serviciu”, povesteste Liz.

Asa s-a ajuns la decizia de a se reveni la prima situatie si a plati o asistenta full-time care sa se ocupe de toate aceste probleme, chiar daca batrana adusese pe lume sapte copii.

„Asistenta este foarte bine pregatita. Stie exact ce trebuie sa ii dea sa manance, este puternica, ii administreaza medicamentele la timp. Iar noi o vizitam cat se poate de des iar vizitele sunt o placere si pentru noi si pentru ea.

In concluzie, sunt total de acord cu introducerea unei legi care sa impuna copiilor sa contribuie financiar pentru ajutorarea parintilor lor neputinciosi, dar cred ca sunt situatii in care problemele de sanatate impun prezenta unui personal calificat”, considera Liz.

DISTRIBUIȚI